Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al
istoriei României şi, totodată, realizarea unui deziderat al
locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România.
Ziua de 1 Decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 Ziua
Naţională a României.
Adunarea de la Alba-Iulia s-a ţinut într-o atmosferă sărbătorească.
Au venit 1228 de delegaţi oficiali, reprezentând toate cele 130 de
cercuri electorale din cele 27 de comitate româneşti, apoi episcopii,
delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româneşti, ai
şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriaşi,
ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizaţiilor militare şi ai
tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele şi
toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă
delegaţii oficiali, ceea ce dădea Adunării înfăţişarea unui mare
plebiscit popular era afluenţa poporului. Din toate unghiurile ţărilor
române de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul, cu căruţele, călări,
pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în
frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, în cântări
şi plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în
această zi spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei
românilor. Spectacol simbolic şi instructiv: mulţimea imensă urcă drumul
spre Cetăţuie printre şirurile de ţărani români înveşmântaţi în
sumanele de pătură albă şi cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul. Pe
porţile Cetăţuii, despuiate de pajurile nemţeşti, fâlfâie Tricolorul
român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe
Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului
măreţia vremurilor pe care le trăiesc. În acest timp, în sala Cazinei
militare, delegaţii ţin adunarea. Pe podium, între steagurile tuturor
naţiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la
desăvârşirea acestui act măreţ, iau loc fruntaşii vieţii politice şi
intelectuale a românilor şi delegaţii Bucovinei şi Basarabiei, care au
ţinut să aducă salutul ţărilor surori, intrate mai dinainte în marea
familie a statului român. Într-o atmosferă înălţătoare, în mijlocul
aprobărilor unanime şi a unui entuziasm fără margini, Vasile Goldiş, cel
care a redactat textul Rezoluţiei Unirii, aduce la cunoştinţa poporului
conţinutul documentului (n. r.: Vasile Goldiş – fost deputat în
Parlamentul de la Budapesta, deputat în Parlamentul României, ministru
al Culturii, fost redactor al ziarului Românul, cel care în calitate de
preşedinte al delegaţiei ardelene a adus la cunoştinţa Regelui Ferdinand
actul Unirii adoptat la Alba-Iulia).
No comments:
Post a Comment